
O elevă care citește mai departe și după ce se termină ora arată cum învață cineva pe care îl atrage materia. La fel, omul a fost făcut să învețe cu drag de la Domnul Isus felul de viață al lumii lui Dumnezeu, ca să ajungă să trăiască acolo.
Bibliotecă

O elevă care citește mai departe și după ce se termină ora arată cum învață cineva pe care îl atrage materia. La fel, omul a fost făcut să învețe cu drag de la Domnul Isus felul de viață al lumii lui Dumnezeu, ca să ajungă să trăiască acolo.

Aproape toți își doresc raiul și Îl laudă pe Dumnezeu. Dar dorința și admirația nu țin locul schimbării: Dumnezeu nu caută admiratori, ci fii care să-I semene.

Când un om aduce pe lume un copil, nu o face cu gândul că acesta va trăi câțiva ani și apoi va fi abandonat. O asemenea atitudine ar fi socotită nu doar lipsită de iubire, ci de-a dreptul condamnabilă. Dorința firească a oricărui părinte este ca fiul sau fiica lui să crească, să ajungă la maturitate și să trăiască măcar cât a trăit el. Vrea ca el să se bucure de lucrurile frumoase de care s-a bucurat și el.

Pe drumul spre Ierihon, doi oameni au ocolit un om bătut de tâlhari, iar un al treilea s-a oprit pentru că i s-a făcut milă. Mila aceasta este felul de viață din lumea lui Dumnezeu, o lume curată, cu pace și dragoste, pentru care a fost făcut omul. Iar mila se poate învăța de pe acum.

Așteptăm weekendul ca să ne relaxăm, concediul ca să ne deconectăm și seara ca să ne refacem după o zi grea. Toate sunt bune și necesare, dar rezolvă doar o parte a problemei.

Ce își doresc doi tineri proaspăt căsătoriți unul de la celălalt? Nu în primul rând bani, frumusețe sau succes, ci integritate și iubire sinceră.

Să ne gândim la un tânăr care face tot ce dorește până la douăzeci și patru de ani. Nu studiază medicina, nu intră în laboratoare, nu face practică în spitale și nu dă examene. Nimeni nu și-ar imagina că el poate deveni medic peste noapte. Chiar dacă ar vizita din când în când un spital, ar dona bani pentru pacienți sau ar purta un halat alb, nimeni nu l-ar lăsa să trateze bolnavi. Lucrurile acestea pot avea valoare în sine, dar nu țin locul formării.

Omul știe că viața lui pe pământ este fragilă și scurtă. Și totuși caută mereu ceva care să dureze dincolo de timpul lui. De unde vine această dorință?

Una dintre cele mai dese obiecții este: „Dacă Dumnezeu există, de ce nu-L vedem?” Întrebarea presupune că El ar trebui perceput cu aceleași simțuri cu care percepem lumea materială. Ochii văd însă doar lucrurile fizice, iar urechile aud doar sunetele acestei lumi. Biblia răspunde scurt: „Dumnezeu este Duh” (Ioan 4:24). Felul în care există El nu este material. Iar omul trăiește acum limitat la trup. Prin trup percepe doar lumea materială. Restul îi rămâne ascuns, nu pentru că n-ar exista, ci pentru că trupul nu a fost făcut să-l perceapă. E ca și cum un om ar locui într-o casă fără ferestre spre o anumită parte a lumii. Nu vede ce se află dincolo de zid, dar asta nu înseamnă că acolo nu este nimic.

Există un gol pe care nici odihna trupului, nici succesul profesional, nici distracția și nici agitația vieții nu îl pot umple.

O întrebare care schimbă direcția vieții.

Când odihna e amânată, iar viața rămâne neschimbată.

Omul a fost creat nu doar pentru odihna trupului, ci și pentru odihna sufletului.

Întrebările esențiale pe care le amânăm până e târziu.
Nu s-au găsit rezultate.
Confirmă captcha-ul de mai jos ca să trimitem formularul.