
Când un om aduce pe lume un copil, nu o face cu gândul că acesta va trăi câțiva ani și apoi va fi abandonat. O asemenea atitudine ar fi socotită nu doar lipsită de iubire, ci de-a dreptul condamnabilă. Dorința firească a oricărui părinte este ca fiul sau fiica lui să crească, să ajungă la maturitate și să trăiască măcar cât a trăit el. Vrea ca el să se bucure de lucrurile frumoase de care s-a bucurat și el.










